nici nu stii cate obsesii ma spanzura zilnic
de grinda noptii
nici macar nu stii
cat de mult ma sperie unele dimineti
sau coltul gol al camerei
alb ca cea mai adanca singurate din lume
nici nu stii cate morti imi traverseaza ziua
sau cate resturi de rugaciuni las
dimineata langa ceasca de cafea
nici nu stii ca orbesc de atatea cuvinte
care nu vor sa fuga de mine...
mai bine asa
mai bine te stiu straina
iti place jocul asta, nu i asa?
de-a visatoria...
cum pot sa uit tot?
iti las de fiecare data mana sa mi mangaie obrazul;
iti las degetul in pace cand imi deseneaza lacrima prelinsa;
te am lasat sa ma privesti in cer, desi eu eram aici
pe pamant.
crezi ca nu stiam ca visai sa ti spun iar te iubesc
si mi sterg iar alte si alte lacrmi
uitandu ma la tine cum ai vrea sa mi musti consoanele din suflet
uimit de sunetul lor crud
cum pot sa uit tot?
ma zvarcolesc ca dracu
sa scap de tandrete
de puterea
de teroare
sa scap de amorteala asta care ma face sa stau
sa strig ajutor
sa fug
sa mi desclestesc mainile si sa scap odata din visul asta
cum pot sa uit tot?
iti spun sa pleci. pleaca!
sa mi lasi visul in pace
te imbracesc si ti arunc din memorie
hainele
bocancii
fotografiile
periuta de dinti
bratarile
cartile
cunostintele despre orice
statistica
matematica
dragostea
una cate una. exact asa.
amintire cu amintire, spart e, ta ia te cu foarferca mintii, rupte in fa si i
cum pot sa uit tot?
cand, jos pe asfalt,
tu ma privesti cald
perpetuu tanar si infinit de frumos
cum pot sa uit tot?
ia ce vrei din mine
ia cat vrei din subconstientul meu
dar nu mai calca in visurile mele
niciodata
pleaca! pleaca pleaca
incui usile
ferestrele
ti am dat tot inapoi
ti am spus tot
acum pleaca!!!
deschid ochii
afara, asfaltul e gol
am uitat tot!
. dar simt ca vreau sa-l incep pe acest om de la capat .
n a fost nimeni aici
in nici o iarna
in nici o toamna
in nici o primavara
n a fost nimeni aici cand strigatul a nascut o soapta cantata
n a fost nimeni aici in diminetile n care se prindeau
de genunchi
sovaitoare
maini mici
de copil-altfel
uneori veneau pasari in gradina
veverite
soparle colorate
sau luna mare si luminoasa
alteori s au intins muuult spre cer munti
ori graul a acoperit luncile
dar n a fost nimeni acolo
atunci
nu a fost...
nu va fi...
iar padurile se vor usca intr o zi
si obosit se va stinge si cel din urma licurici
fara insa sa fi fost
vreodata
cineva
acolo
aici...
mangaie ma soare
pan la sangele din mare
pan la visul din nisip
unde gandul nu mai doare
unde nu doare...
nimic...
uit mereu ca n ai vrut sa vii niciodata
sa vii
tu
cu tot ce ai
ca un sot, ca un frate, ca un copil si ca un tata
sa vii langa mine
si mi se face dor de tine
pai tu ce crezi?!
pentru tine m am straduit uneori sa fiu mai buna
pentru tine am pastrat atata timp sarutarile, imbratisarile, emotiile adevarate
le am pastrat in casa mea
in casa sufletului meu
pai nu erai tu mereu in urma muscaturii ramase in carnea mea?
nu erai tu barbatul din muscatura ramasa in carnea mea?
nu erai tu in cuvintele care ma rascoleau noaptea?
cuvintele dintr un poem
neinceput neterminat
in fiecare chip
in fiecare nume pe care te am chemat?
ma rascoleau
nu mai veni
te rog
sperantele m au macinat incet
si a mai ramas din mine doar un cristal
cristal de turmalina
s un gol
gol
daca stii ce i ala
https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhdF39PZrIa9uN0IhdL5Ziycy3SRQvs0ZQY9yxeoPhPrF_fEJWm1-mc6HI7Z9S-3HKti3L0_-AO_9aTYqI4Woe2tmc16BCOH-6JeTCJSu_X_kMdPziAPdzeQct2Mu-e30AHe3vNLAw6VSBc/s1600/turmalina.jpg
am motive sa cred
ca tu iti plimbi insingurat chipul
in partea cealalta a lumii
iar eu nasc ca proasta sperante - visuri - rugaciuni
am de asemenea motive sa cred
ca viata se prabuseste peste noi
cu aparenta ei de "fara optiuni"
iar in final,
am motive suficiente sa cred
ca ne vom adapta sfarsitului
ma surzeste
zgomotul unui vers
care mi cere sa i caut o femeie
stiu ca,
avar,
m ascunde sub genunchi
ca pe o greseala
eminescu spunea: cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea trecand-o!
eu spun: ... vai...
eu o sa ti tac.
deci tace mi si tu mie.
AM CERTITUDINEA
ca esti singurul care nu se va mai repeta
care nu se poate repeta
la fel cum niciodata pastele nu ies la fel
ce comparatie usoara
am certitudinea
ca n am sfarsit niciodata cu tine puzzleul inimii mele
si nici n am s o pot face vreodata
te las sa pleci
iar de acum
in fiecare noapte
pe sub fereastra mea
va trece un tren cu un singur calator
si mereu altul
