am facut o iar
mi am deschis desaga vietii
pare ca am strans cu zel
numai cateva momente simple
uitandu ma la ele
par lipite ingramadite ca un ciorchine in fereastra
ca niste obraji tineri rumeniti cu zapada
am schitat in desaga mea cativa nori
nici prea mari nici prea mici
fronsati parca in marmelada
deasupra pare ca infloreste o narabdare cat o copilarie
mai sunt aici cateva idei furate de la un alt eu
despre cum e sa te simti stingher
nepotrivit intre peretii propriei tale lumini

apoi nimic

nu stiu unde ma iscodeste teama asta
inspre zilele ce vor veni poate
cum voi trai de aici in colo fara nicio intrebare?
da...tocmai am mai ucis un ideal