SCENARII FOARTE SCURTE (3)

se spune ca omul isi face viata cu mana lui. se spune asta in multe feluri: cum iti asterni, asa dormi; dumnezeu iti da, dar nu ti baga in plasa; norocul si l face omul cu mana lui etc
eu am renuntat la tigari. cu 2 luni in urma. cam la inceputul anului. in acelasi timp, am devenit vegetarian :). na...to do list de inceput de an. acum 2 saptamani m am reapucat de fumat cam cu aceeasi frenezie din prima zi. am inceput sa mananc sanatos, tot ce am visat. am lasat legumele deoparte. mi au aparut niste pete albe pe unghii. lipsa de calciu. asta e. in 2 saptamani am ajuns depresiv. fumam prea mult, mancam fara sa mi fie foame, fel de fel. bineinteles, excesele m au codus la concluzia ca trebuie sa merg la un psiholog. ce sa ti faca un psiholog? s a interesat un prieten. esti inteligent, singur iti dai seama de ce ai nevoie. cum adica? in orice tara civilizata oemenii merg la psiholog si nimeni nu i intreaba de ce. din te miri ce. le arde casa, sau o sparg hotii, nu se mai inteleg cu vecinul sau se inteleg prea bine. si problema ta care e? nu e! asta e, eu n am probleme. sau daca am, se rezolva imediat. in plus, am darul de a complica si mai grav destinele altora.
- cum asa? m a intrebat cam nedumerita sotia mea.
- ma privea parca pentru prima oara, in timp ce eu priceam parca pentru prima oara zapada asternuta peste case.
- nu exista rezolvare decat din partea destinului. in acelasi timp, cred ca destinul meu este sa arat solutii, sa dau sfaturi.
- te contrazici. sa stii ca ai un prost obicei cu asta. ceva de groaza.
- draga mea, eu nu ma contrazic. asa se intampla. nu cezi ca orice as face, nu e bine? moare cineva, se imbolnaveste sau sufera cumplit. asta inseamna ca n am voie sa intervin, desi teoretic, sunt predestinat.
- esti predestinat pentru dezastre poate.
tonul era cam laconic.
- nu chiar dezastre.
- cum nu chiar? si ieri ce a fost? ai carat un betiv in spate pana acasa, azi te a acuzat nasta sa ca i ai furat banii.
- a fost o intamplare, draga. mai fac si lucruri bune.
- si care sunt alea? ochii ii sticleau, ai fi zis ca e fiara.
- ...gatesc mancare buna. ciorba de vacuta de exemplu. paste.
sotia m a privit cateva momente fix, apoi s a racit deodata:
- si cine te pune, draga, s o faci?
- nimeni, cum cine?
- atunci de ce o faci?
- de placere. cum de ce o fac?
- draga, a continuat ea cu aceeasi raceala de stanca, eu cand fac ciorba, o fac de nevoie, sa ai tu ce manca, nu de placere.
nici eu nu m am lasat :)
- degeaba o mai faci atunci. poti s o dai la caini. prinde zeama gust de scarba si nu mai e buna de nimic. ciorba, in general, se face cu sufletul, nu cu fundul.
sotia a facut o figura cam intre viezure si harciog. am mai apucat sa aud inainte sa trag usa:
- sa pleci dracului, cu ciorba ta si cu toate, ca mi ai mancat zilele, numai probleme imi faci!
dimineata nu mi a zis o vorba. astefel am profitat la maximum de timpul liber din weekend. mi am cumparat doua numere din Rebus si un dictionar explicativ imbunatatit care mi a dar aripi :))
m am plimbat de nebun prin aerul rece al iernii, mi se parea ca trebuie sa merg numai drept, neaparat DREPT, pe urmele lasate in zapada de alti pasi. eram obsedat, devenise un joc, nu avem voie sa pasesc peste neaua proaspata. am vaut o cafea intr un local linistit. prieten vechi de al meu. seama am intalnit un alt prieten. de data asta un om.
- fac cinste, i am spus.
- pai?
- divortez.
- de ce?
- asa a fost sa fie.
- dar asta este o problema care se trateaza cu seriozitate!
- si de ce crezi ca sunt neserios?
- unde ai mai vazut tu un om serios care in pragul divortului da de baut?
m am gandit putin. avea dreptate. nu prea se dadea de baut in astfel de situatii. nu prea mai vazusem.
- pai si cand mor oamenii, nu se face pomana, nu se da de baut?
- tie iti arde de duca, nene. hai noroc!
nu mai stiu cat am baut, poate zece, douasprezece beri. treaz nu eram, dar nici beat, beat.
a doua zi era duminica. sotia mea devenis epeste noapte un alt om. dadea telefoane in stanga si n dreapta. era ocupata. toata numai un zambet, aruncand din cand in cand catre fata mea buhaita, priviri pline de compasiune. in timp ce incercam sa inghit cateva linguri de ciorba, o vedeam cum isi aplica pe unghiile mainilor niste dungi albe, transversale. m am decis sa fiu intelegator, cald, amabil.
- ce faci? am murmurat
- manechiura, draga, nu vezi?
- ce manechiura e asta, ca n am mai vazut.
- nu trebuie sa vezi tu. frantuzeasca, asa se numeste.
- unele dungi sunt strambe, am remarcat eu. nu vezi ca sunt stranbe?
atat mi a trebuit.
- stramb esti tu, betivanule, nu vezi in ce hal arati?
nici una nici doua, farfuria a disparut, la fel si cratita. am inceput sa rad.
- na, boule, gateste tu alta de placere.
am hotarat ca trebuie sa actionez rapid, fara ezitari. am consultat un avocat, am luat legatura cu cateva cunostinte trecute si ele prin experienta asta. totul s a facut repede, sotia mea neridicand nici o obiectie, decat in problema partajului - mai exact, in cea a bibliotecii de sufragerie, motivand dispretul meu adanc fata de de frumos, fata de estetic si aducand proba inregistrata pe reportofon a convorbirii noastre legata de manechiura frantuzeasca.
- draga, tu nu te simti bine, ce ti veni cu manechiura? am intrebat o in lift, unde simteam ca am, ca sa spun asa, un ascendent :P
- sa nu indraznesti, idiotule, sa deschizi subiectul. tu n ai pic de suflet.
dupa ce m am mutat cu chirie si am aranjat lucrurile, am sunat o intr o seara s o invit la film. n a raspuns nimeni, acum ma bucur, cine stie ce ar fi urmat.
mai iesira din comun a fost ziua in care am aflat ca sunt concediat. motivul era ca in ultima vreme dadusem dovada de lipsa de interes si concentrare la locul de munca. m am felicitat totusi pentru perspicacitate si imaginatie, caci apucasem sa fac o ultima investitie - un costum si o pereche de pantofi din banii firmei.
din lipsa de anturaj, am ajuns in sfarsit la psiholog, un individ simpatic cu care am devenit prieten in doar doua sedinte, a treia tinandu se direct in non-stop-ul nostru din cartier, la bere. am hotarat sa mi refac viata, la indemnul unui prieten care o considera cel putin ciudata. acelasi prieten cu berea. desi tot el spunea ca uneori are impresia ca in ciuda tuturor lucrurilor, crede ca dumnezeul ma iubeste. asa crede el. pentru inceput mi am luat un caine. am mai avut cand eram mic unul. mi am promis sa l dresez a.i. sa devina cel mai bun prieten al omului, adica al meu. s a intamplat ca intr o zi cainele meu a scapat din lesa si dus a fost. doi vecini mai in varsta m au indemnat sa i dau poza la ziar.
- pai n am nici o poza.
- nu aveti o poza cu cainele dvs? eu i am facut si la o luna si la doua, si la trei. am doua albume.
- trei ai, a completat colegul de table.
- ce trei?
- n ai zis tu ca ai trei albume?
- trei luni am zis, poate. luni calendaristice.
- vezi de treaba, ai trei albume, ia du te si numara le.
- ce sa numar, ca sunt doua, n am ce sa numar...
i am lasat certandu se. mult prea tarziu, in noapte, am fost suprins sa gasesc poze cu cainele meu, cu fosta sotie, cu vechi prieteni. dar era prea tarziu...