voiam sa incep cam asa: tatal meu care zaci in sufragerie pe jumatate bolnav pe jumatate copil, te rog, invata ma sa mi fac un cuib intr o copac doar al meu de unde nimeni sa nu poata sa mi fure vreo frunza; ridica te, tatal meu mai tanar ca mine, ajuta ma sa alerg sprinten, sa scot triluri pe care nimeni nu le va putea folosi impotriva urechilor noastre; renunta la painea feliata, tatal meu, poti fi fraged inca si spune mi care greseli ne fac mai frumosi.
i am auzit insa pasii pe hol, uneori reusesre sa se ridice, nu aprinde lumini, isi masoara domeniul cu barba in piept si privirea departe. cand trece prin dreptul camerei mele ma abtin sa ies. e prea aproape ca sa devenim intimi.

ma fac ca nu aud ca e in regula totul, ordonat ca intr un isectar din care nu sunt sanse sa zbor. deschid un caiet, clasez si scriu alte si alte impresii.impung ochii prin geam, astept lumina sa mi inece in cristalin.
imi este mila de tine, tatal meu.