dupa 4 ani. eu

si cred ca acum ne putem intalni,
iubito,
am inteles, in sfarsit tacerea lunii.

te voi astepta intr o duminica seara,
vezi ca e ziua scrisa cu rosu
in calendar. sa ti fie tie mai usor.

sunt sigur ca te voi recunoaste.
poate dupa tema piezisa cu care ocolesti liliacul,
dupa dexteritatea in care imi calci in cuvinte patimile

tu ma vei recunoaste sigur dupa polemica elaborata
cu care contest primavara
si perechea.
perechea ca prototip terestru pentru mantuire.

ceilalti ne vor recunoaste si ei dupa tristetea insolenta
cu care ne purtam sufletele goale demult
de mult
in ochii garboviti.
asa ca, iubito, te astept asa cum esti
doar cu gluga pe inima.
mai bine sa ne creda nebuni, decat exhibitionisti. nu i asa?

te voi astepta intr un acvariu.
unde sa putem aluneca in continuare linistiti,
unul pe langa altul
fara teama ca dintr un capriciu nastrusnic
al improbabilitatilor

vom umaniza paradisul.